Vă recomandăm patru volume pline de umor, dar şi de ironie, pentru o lună care începe sub semnul păcălelilor şi al farselor.
Tinereţile lui Daniel Abagiu, Cezar Paul-Bădescu
Cezar Paul-Bădescu a ales să aducă realitatea în literatură cu ajutorul jocului, al umorului, al ironiei şi al autoironiei. În romanul „Tinereţile lui Daniel Abagiu”, decupând fragmente de realitate, autorul se întoarce în perioada comunismului şi revizitează experienţele de maturizare ale tânărului său erou. Umorul distruge aici clişee, inclusiv clişee literare, efectul subversiv fiind obţinut, la acest nivel, şi prin strategiile de anticonstrucţie, prin haosul căutat, prin refuzul preţiozităţii.
Autorul nu îl lasă pe Daniel Abagiu să se înece în viaţă şi nici măcar în melancolie afectată. Înfruntată cu gravitate, viaţa e teribilă, trebuie să ştii să te joci cu ea – parcă răsună dincolo de carte.
În pielea goală, David Sedaris
În pielea goală, autobiografia umoristului american David Sedaris, este, în acelaşi timp, o naraţiune a descoperirii de sine şi o radiografie inedită a lumii în care trăim. Ce reconfortant să vezi că realitatea poate fi privită şi prin ocheanul darnic al umorului şi că, în definitiv, orice ni se întâmplă e posibil să fie exploatat prin potenţialul său comic… David Sedaris ştie să găsească umorul în cele mai mici detalii ale existenţei, în cele mai nesemnificative aspecte ale vieţii mundane, care, în mod normal, ar trece neobservate sau interpretate cu amărăciune.
Puţine sunt cărţile care să te facă să râzi cu atâta poftă. Este un râs eliberator, aşa cum îl provoacă abordările extrem de libere, directe, care spulberă orice tabu.
Experimente medicale ciudate care ne-au salvat viaţa, Trevor Norton
Ochi holbaţi şi păr vâlvoi. Experimente medicale ciudate care ne-au salvat viaţa se citeşte pe nerăsuflate, fiind scrisă aproape cu o tentă de roman poliţist şi într-un limbaj extrem de ironic. Un fel de râsu’- plânsu’ când citeşti toate extravaganţele de care au fost capabili medicii, de-a lungul timpului, pentru a-şi dovedi teoriile (uneori, nefondate, dar alteori decisive).
Un detaliu interesant: cocaina a fost folosită pe post de anestezic local şi promovată ca tratament pentru heroină. Era chiar recomandată în cazuri de depresie şi de isterie… Din multe puncte de vedere, cartea lui Trevor Norton te face să-ţi spui ce bine că trăim în epoca asta.
Cântice mârlăneşti, Florin Bican
Folosind o prozodie simplă, cât şi multiple referinţe atât la poezia populară, deconstruită fără efort de umorul plin de sadism, cât şi la perioada proletcultistă, cea în care mârlănia se impunea prin forţa brută, Florin Bican reuşeşte să atragă cititori de toate vârstele în acest joc al recuperării trecutului prin intermediul unei lucidităţi neafectate.
Mârlănia cântată încă din titlu este trăsătura dominantă a tuturor personajelor pe care le regăsim în carte, fie că este vorba de Arabella, de Samurai, de Finlandeza Haricleea, de Măcelarul Magellan, de Geta cu bricheta sau de caporalul M. Ilie. Umorul şi ironia de care versurile acestea dau dovadă sunt reconfortante.
Articol apărut în revista Rompetrol, Nr. 22, 1-30.04.2016