Iubirea are, întotdeauna, mai multe fațete, în funcție de unghiul din care este privită. Descoperiți câteva dintre chipurile ei în patru cărți minunate.

„Scrisori către Vera”, de Vladimir Nabokov

Scrisorile scrise de Nabokov – care acoperă peste 700 de pagini și peste 50 de ani din viața celor doi, din 1923 până în 1976 – oferă cititorilor nu una, ci două povești de iubire: iubirea lui Nabokov pentru Vera, dar și iubirea acestuia pentru literatură, cele două neputând fi nicidecum separate. Vera i-a fost nu doar soție, ci și cea mai atentă cititoare, omul care a susținut tot ce a însemnat munca acestuia. Nevoia de scris se întrepătrunde cu nevoia de Vera. Vera i-a fost centrul lumii, iar el și-a asumat asta pe de-a-ntregul, cu bucurie și cu recunoștință. Cu siguranță, scrisorile lui Nabokov sunt unele dintre cele mai frumoase din istoria literaturii, iar Vera e posibil să fie una dintre cele mai frumoase din istoria literaturii, iar Vera e posibil să fie una dintre cele mai alintate femei.

„111 cele mai frumoase poezii de dragoste”, de Marius Chivu și Radu Vancu (ed.)

„111 cele mai frumoase poezii de dragoste” acoperă peste 200 de ani de literatură română șI este potrivită atât pentru cunoscători, cât și pentru neofiți. Frumusețea volumului constă tocmai în eterogenitatea conținutului său și în surpriză, în diferență, în neașteptat. De la sentimentele diafane ale poeților Văcărești până la limbajul frust al poeziei contemporane, niciun vers nu se aseamănă cu altul, la fel cum nici o iubire nu seamănă cu o alta. Sensibilități și vocabulare diferite, antologia e un fel de caleidoscop literar în care fiecare pagină nu te poate pregăti pentru surpriza pe care ți-o oferă următoarea.

„Poftă de ciocolată”, de Care Santos

„Poftă de ciocolată” este un roman foarte generos și prietenos cu cititorul. Alcătuit din trei părți, scrise în stiluri diferite, romanul e alcătuit din trei povești care au în centru trei femei din trei secole diferite, viețile și întâmplările strângându-se în jurul unei ciocolatiere, un obiect din porțelan fin care ascunde multe povești și care circulă din mână în mână sute de ani. O supratemă a romanului rămâne dorința, pofta, nevoia de iubire a oamenilor, toate poveștile având în fundal nu doar ciocolata, ci și iubirea văzută prin ochii femeior. O carte care stârnește pofta de iubire, care apare ca cel mai mare dar al vieții.

„Splendoarea vieții”, de Michael Kumpfmüller

Bolnav și resemnat, trăind acut senzația că viața îi este terminată, Kafka întâlnește o femeie care îi aduce mai multă lumină, liniște și curaj decât avusese întreaga viață. Dora Diamant a reușit să îi schimbe radical percepția asupra iubirii și, odată cu aceasta, asupra timpului salvat prin trăire. Tonul romanului este unul învăluitor, domol, plin de căldură, reconfortant, iar atmosfera este una intimă, sporind apăsarea de a vedea un Kafka ce își trăiește marea iubire ghemuindu-se tot mai mult sub o plapumă, slăbind tot mai mult cu fiecare zi care trece, bucurându-se, însă, de fiecare după-amiază în care ea se strecoară lângă el în pat printre accesele lui de tuse, care nu îl lasă, uneori, să articuleze nici măcar un cuvânt. Cu acest roman, ni se dezvăluie o ipostază necunoscută a lui Kafka. Un Kafka ce trăiește intens bucuria iubirii în chiar pragul morții.