A început şcoala şi copiii sunt acaparaţi de lecţii şi teme. V-aţi întrebat vreodată ce stil de învăţare are copilul vostru? De multe ori ni se întâmplă să ne confruntăm cu situaţia în care ceea ni se pare logic şi clar pare indescifrabil pentru prichindei. De aici se pot contura adevărate dispute între părinţi şi copii.

Copiii pot avea un alt stil de învăţare decât al părinţilor, iar asta înseamnă că adulţii trebuie să se adapteze la această situaţie.

Felder şi Henriques (1995) au propus un instrument excelent pentru a afla stilul de învăţare al copilului. Pânişoară (2014) sugerează faptul că înainte de a ne apuca de lecţii cu copilul e important să facem acest test pentru a determina stilul de învăţare şi a vedea care sunt asemănările şi deosebirile dintre stilul nostru şi al prichindelului.

1.     Senzorial vs. Intuitiv

Prima întrebare se referă la tipul de informaţie preferat. Copilul vostru preferă informaţia senzorială(externă), care implică observare, găsirea datelor, preferinţa pentru fapte şi evenimente sau informaţia intuitivă (internă), care se axează pe speculaţie, imaginaţie şi teoretizare? Autorii consideră la oamenii au ambele tendinţe, dar una dintre ele este predominantă.

2.     Vizual vs. Auditiv

A doua întrebare pe care trebuie s-o adresăm se referă la simţuri. Copilul este o persoană vizuală(preferă picturi sau diagrame pentru a reţine) sau auditivă (reţine mai degrabă ceea ce aude)?

3.     Inductiv vs. Deductiv

Umrătorul aspect al instrumentului este organizarea informaţiilor. Ce organizare preferă prichidelul? Tinde mai mult spre cea inductivă (unde faptele şi observaţiile sunt oferite pornind de la particular la general), sau spre cea deductivă (care porneşte de la general la particular)? Felder şi Henriques menţionează faptul că stilul natural de învăţare este inductiv, în timp ce profesorii operează cu stilul deductiv atunci când predau.

4.     Activ vs. Reflexiv

Un rol important îl are şi procesarea informaţiei. Copilul procesează în mod activ (prin implicare în activităţi fizice, în discuţii) sau reflexiv (prin intermediul introspecţiei)?

5.     Secvenţial vs. Global

Ultima întrebare se referă la modul de înţelegere al informaţiei. Credeţi că este vorba despre un stil secvenţial (pas cu pas), sau global (având în vedere o privire globală asupra lucrurilor, făcând paşi intuitivi)?

Fiecare copil reprezintă o combinaţie unică a acestor elemente definitorii.

Aţi aflat ce stil de învăţare are copilul vostru? Acum e timpul să mergem mai departe, la câteva sfaturi pe care e bine să le avem în vedere. Atunci când facem lecţii cu copiii, trebuie să le oferim timp pentru reflecţie, aşa încât să internalizeze informaţia. Adulţii au tendinţa de a impune propriul ritm de învăţare, iar prichindeii nu au timp să analizeze şi să reflecteze. E important să aplaudăm soluţiile creative, chiar dacă sunt incorecte. În felul acesta stimulăm motivaţia copilului şi stima de sine.

De asemenea, umorul este un stimulent extraordinar pentru a uşura învăţarea. E important însă ca umorul să aibă legătură cu ceea ce are copilul de învăţat, în caz contrar poate diminua forţa învăţării.

Articol apărut în revista Rompetrol, numărul 28, octombrie 2016