Hanul lui Manuc, de Simona Antonescu

Simona Antonescu revine cu cel de-al treilea roman, o ficțiune istorică fabuloasă, scrisă excepțional, care te poartă în Țara Românească în jurul anilor 1806-1812, în care faimosul Manuc Bei (Emanuel Mârzaian) construia un local ce a rămas în istorie ca Hanul lui Manuc, o perioadă dificilă și tulbure pentru români, aflați în mijlocul războiului ruso-turc care a dus la pierderea Basarabiei. Autoarea reușește, prin intermediul limbajului și al documentelor folosite, dar și prin poveștile nemaipomenite pe care ți le spune firesc, cu empatie față de personajele sale, să te tragă cu totul într-o lume demult apusă, uitată, strălucitoare, plină ochi de intrigi, lupte, aventuri. Evadează din cotidian cu Hanul lui Manuc, nu vei regreta!

Pelinul negru, de Ioana Nicolaie

Proaspătul volum semnat de Ioana Nicolaie nu e deloc o lectură facilă ori ușor de digerat, dimpotrivă, e o carte care se citește cu un nod în gât, care te învăluie în tristețe și te lasă neputincios în fața grozăviilor care i se întâmplă protagonistei, o fetiță născută la câteva luni după explozia centralei nucleare de la Cernobîl și a cărei întreagă viață va fi influențată de aceasta. Totuși, Pelinul negru e un roman absolut minunat, care te face să te revolți, să îți pui întrebări, să te gândești la umanitate, în toate sensurile posibile, la ce putem face pentru a nu mai repeta greșelile din trecut, cele de pe urma cărora rămân incredibil de multe victime nevinovate. O dramă care te va schimba cu siguranță.

În spatele blocului, de Mara Wagner

În spatele blocului e romanul de debut al Marei Wagner, o carte care, în ciuda nuanțelor gri, te binedispune. Și asta pentru că Maria, o fetiță de doisprezece (aproape treisprezece) ani, îți însoțește călătoria în anii ‘80 de la începutul și până la sfârșitul volumului, povestindu-ți despre școala în perioada comunistă, despre orașul provincial de munte în care locuiește și comunitatea în care își petrece fiecare zi, despre prietenele ei, jocurile din spatele blocului, emoțiile și tragediile adolescentine, vacanțele de vară și de iarnă, dar și despre cozile la alimente, despre lipsa căldurii și a curentului ș.a.m.d. Cartea e scrisă bine, cu grijă pentru poveste, și se termină cu o notă zdravănă de optimism, așa că e o lectură perfectă pentru un weekend însorit.

Nautilus, de Ioana Bâldea Constantinescu

În Nautilus, cel de-al doilea roman al Ioanei Bâldea Constantinesu, găsești contemporaneitate, istorie, magie, construcții şi deconstrucții. Descoperi jocurile şi întâmplările pe care viața le aruncă în calea personajelor, încercările şi întrebările care rămân uneori fără răspuns. O construcție masivă îşi uită memoria şi o ia de la capăt cu aceeaşi încăpățânare. Reconstruieşte totul, într-o copie perfectă, completând însă fiecare nou cerc cu din ce în ce mai mulți oameni. Personajele abandonează de ce-urile şi trăiesc în interiorul cercurilor pe care nu ele şi le-au scris. Întotdeauna un alt cerc le va urmări, un cerc din trecut le va descrie sau înghiți viitorul, o lecție de geometrie învățată perfect, o arhitectură anamnezică, un Nautilus. Romanul e un cabinet de curiozități care te farmecă şi care te atrage, ademenindu-te prin ferestre străvezii.